sâmbătă, 2 iulie 2011

Sunt mort, dar viu printre cuvinte.

Sunt in spatele tau si voi fi mereu, chiar daca nu ma vezi, chiar daca nu ma auzi, te voi striga si voi fi langa tine, nu incerca sa te gandesti, crezi c-am disparut? Da, corpul mi-a murit de mult, boala nenorocita! Imi vine sa blestem, de ce ma luat pe mine? De ce D-zeu ne-a despartit pe noi? D-abia am aflat ce simt pentru tine, desi stiam ca sentimentele mele vin din copilarie, vreau sa te pot atinge si sa-ti spun ca totul va fi bine. Nu mai plange inger de lumina, chiar sunt langa tine. Imi e greu sa te vad zambind doar cand pivesti cerul, stii ca sunt acolo, dar nu te gandesti ca sunt chiar langa tine. Iti citesc pe fata chinul tau sublim si nu vrei sa recunosti, dar eu inca sunt viu. Sunt langa tine ti-am spus, si voi fi mereu, voi fi aici la bine si cu siguranta la greu.
Ploua. Ploaia nu va putea sterge dragostea mea pentru tine, ti-am promis ca vom prinde prima ninsoare si ca ne vom tine de mana, scuza-ma ca nu m-am putut tine de promisiune, dar nimeni nu m-a anuntat cand o sa mor, stiam ca in orice minut, dar daca mi s-ar fi specificat minutul as fi facut mai mult pentru tine. Eu nu pot sa plang, acum sunt doar aer, insa iti pot simti durerea si crede-ma ma doare si pe mine, e ca un cutit ce continua sa se adanceasca in inima ce inca mai bate. Sin-cerc sa plang cu tine, si-ncerc sa te fac sa te simti mai bine, dar nu merge, parca nu mai sunt eu, parca nu mai esti tu, parca numai suntem noi, parca nici pamantul nu mai e el. S-au schimbat multe de cand am plecat si desi-ti duc lipsa, am putut sa mor impacat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu