De 1440 de ori pe zi.

Va luati de mine si mereu imi spuneti ca nu e bine ce fac, ma puneti la zid si ma impuscati in fiecare zi cu cate un glont pe minut, ma simt asasinata de 1440 de ori pe zi, ma simt uitata tot de atatea ori pe zi si totusi revin la viata dupa orice glont primit.
Daca fac bine, e prost, daca fac prost, ma intrebati la ce mi-a fost capul sa fac asta...atunci ce sa fac? Sa stau pe loc si sa va privesc, sa ma uit la viata cum trece pe langa mine cat timp clipesc? Nu! Nu vreau o viata in care sa nu fac nimic, nu vreau sa stau si sa privesc, sa analizez lumea si sa tac, nu! Am facut prea mult timp asta si mi-am dat seama ca voi nu existati sunteti doar in imaginatia mea cum si eu sunt acolo. Glonturile voastre nu mai trec prin mine, se opresc inaintea mea, se inchina si se intorc spre voi,  lovindu-va fara ezistare.
Acum,  nu ma simt mare, nu ma simt puternica si stiu ca inca nu sunt asa, dar intr-o zi voi fi si cand acea zi va veni voi, toti cei care m-ati impuscat de 1440 de ori pe zi veti fi pusi la zid in locul meu, dar nu va voi impusca, nu sunt in stare, n-am cu ce sa va impusc, va voi lasa sa priviti viata cum trece si nu va voi da voie sa va miscati, "sa suferiti in tacere" va fi utlimul lucru pe care-l veti auzi de la mine, eu, cea care va va privi in  timp ce se bucura de viata de 1440 de ori mai tare ca inainte.