luni, 6 iunie 2011

Dorel Visan- Doamne, cu fata plansa. A doua rugaciune.

Dear God, make me a bird so I can fly far, far away from here!


"Fost-am, Doamne, si eu, coltos si aprig,
dar azi ma simt ca piatra rotunjita
de unda apelor care ma curg cu ele
si-umilitorul val ce ma loveste-ntruna
namol baltit imi face inima, in loc s-o spele...

Intuneca, Doamne, lumina ochilor
vrajmasilor mei ce nu mai seaca,
sa nu mai fiu de batjocura lor
cand simt ca ma scurg ca firul de nisip
ce-i rob manutei de copil ce-si face joaca.

Incurca-le, Doamne, cararile
batute de talpa minciunii desarte
sa nu ma vada cand ma risipesc
si ma simt intr-o mie-nzecita de locuri,
asemenea semintelor papadiei,
si nu stiu de coaja fructului firav
va cadea in locurile
pe care numai tu le binecuvantezi
ca sa plesneasca intru Taina nasterii
pe care numai Tu o cunosti..."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu