Am un ceas vechi, nici nu stiu de cati ani il tin pe noptiera, niciodata n-am avut curajul sa-l mut, nici praful n-am avut tupeul sa-l iau, nu stiu de ce, pare pretios intr-un fel. De cativa ani buni i-am scos bateria si nu i-am mai cumparat alta, de ce? Pentru ca de fiecare data cand ma uit la el imi dau seama ca timpul se opreste doar pentru mine. Ma face sa ma simt minunat cand vad ca acele ace nu se misca deloc si ca orele, minutele si secundele stau in loc doar pentru minea. Ma asteapta, imi fac loc sa-mi rezolve probleme, insa de fiecare data cand imi iau ochii de la el imi dau seama ca este doar in imaginatia mea si ca timpul il irosesc cu fiecare miscare a corpului meu, diecare picatura de sange ce mi se scurge prin vene iroseste din timp.
Oare ceasul meu cand se va opri? Sau.. cand va incepe sa bata?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu