A simple thought

Ma gandesc ca tu mereu esti asa. Probabil te intrebi "asa, cum?". Asa, adica esti tu, nu te ascunzi, gandesti liber, lupti singur, dar totusi inconjurat de prieteni. Eu, eu doar ma ascund de mine, fiindu-mi frica de parerea lumi, probabil de aceea ma evita stiu ca asta nu sunt eu sau probabil cred ca sunt eu sub un invelis neuman. Nu stiu ce sa mai cred, pana la urma ce este viata? Doar un simplu pretext pentru moarte, toti o sa murim, ne traim viata. Mie, sincer, nu-mi e frica de moarte din contra mie frica de viata, viata te face sa suferi, sa simti dureri arzatoare, dar te face sa te simti cum nu te-ai mai simtit niciodata. Si... ma trezesc din vis, unde sunt? Sunt tot aici, in fata monitorului scriind ce-mi trece prin cap, probabil voi fi tot aici pe scaun peste cativa ani, probabil am fost dintotdeauna aici si nu mi-am dat seama., Cu asta se incheie tot ce am scris, nici eu nu inteleg ce mi-a venit sa aberez atata.