Tu crezi ca faci tot ce e mai bun pentru mine, insa asta te face fericit doar pe tine. Da, recunosc, am zambit, de ce sa nu zambesc? Doar pentru ca mi-ai luat ultimul motiv sa traiesc asta nu inseamna ca trebuie sa plang.
De ce ma simt asa folosita, toata lumea imi spune ce sa fac si ce sa zic, m-am saturat sa fiu folosita, si nu, nu numai de prieteni, chiar de parinti. De ce trebuie sa fiu asa cum imi spun ei? De ce trebuie sa zambesc la comanda si de ce nu pot fi trista cand vreau? Sincer, libertatea e un cuvant greu cand toata lumea te face sa devi o alta persoana. Vreau sa fiu eu, acum stiu ce-mi doresc cu adevarat, nu vreau o casa mare, o limuzina, un bogatas, vreau sa ma descopar pe mine, de acolo nu mai conteaza ce o sa se intample, o sa fiu impacata ca sunt asa cum vreau. Pana atunci mai am de asteptat nu am tupeu sa tip, sa urlu de durere, nu pot, o sa se rascoale impotriva mea. Cine? Toti! Toata lumea!.
Lumea virtuala a devenit o lumea in care pot zambi cu adevarat, insa in viata reala zambetul meu e decat de fatada, de ce totul e inversul la ce ne dorim? Vreau o viata noua!!!! Nu cer prea mult, nu? Vreau sa fiu eu, nu conteaza unde, nu conteaza cum, doar sa fiu EU!
Si ce fac ca sa ,a gasesc pe mine? NIMIC! Doar ma afund in povesti fara sfarsit, care ma fac mai trista de atat. Uneori ma gandesc ca viata e o poveste, insa una in care autorul este anonim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu